La Conferința „Pericolul rezistenței la antibiotice: criza nevăzută a infecțiilor rezistente”, organizată de Grupul de Presă MediaUno, Institutul Național de Statistică, Asociația MediaUno și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, prof. univ. dr. Diana-Loreta Păun a atras atenția asupra riscurilor majore generate de utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor și asupra impactului acestui fenomen asupra sistemului medical.
Progrese puse sub semnul întrebării
Medicul a subliniat că antibioticele au reprezentat una dintre cele mai importante descoperiri ale medicinei moderne, transformând infecții severe, altădată mortale, în boli tratabile. Cu toate acestea, eficiența lor este amenințată în prezent de utilizarea excesivă sau incorectă.
„Dacă nu acționăm responsabil, riscăm să intrăm într-o eră post-antibiotică în care intervențiile chirurgicale obișnuite, tratamentele oncologice sau chiar infecțiile banale pot să devină din nou extrem de periculoase”, a avertizat aceasta.
Superbacteriile și infecțiile greu de controlat
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale rezistenței antimicrobiene este apariția superbacteriilor, microorganisme care nu mai răspund la tratamentele antibiotice uzuale. Acestea provoacă infecții severe, cu evoluție complicată și spitalizări prelungite.
În mediul spitalicesc, riscul este cu atât mai mare cu cât pacienții internați sunt, de multe ori, vulnerabili — nou-născuți, vârstnici sau persoane imunodeprimate. În acest context, infecțiile asociate actului medical devin dificil de controlat atunci când sunt cauzate de bacterii multirezistente.
„În spatele acestor denumiri științifice sunt pacienți reali, sunt familii și echipe medicale care trebuie să facă față unor decizii terapeutice rapide”, a subliniat prof. Păun.
Cum am ajuns aici
Rezistența la antibiotice nu este doar o problemă teoretică, ci rezultatul unor practici frecvente în sistemul medical și în rândul pacienților. Prescrierea fără indicație clară, utilizarea antibioticelor în infecții virale, automedicația sau întreruperea prematură a tratamentului contribuie direct la amplificarea fenomenului.
„De fiecare dată când utilizăm inutil un antibiotic, slăbim puterea lui pentru viitor”, a explicat medicul.
Soluții și măsuri necesare
Prof. Păun a insistat asupra utilizării raționale a antibioticelor, subliniind că acestea trebuie prescrise doar atunci când există o indicație medicală clară, în doze corecte și pe o durată optimă, preferabil ghidate de rezultatele microbiologice.
De asemenea, prevenția rămâne esențială. Igiena mâinilor, dezinfecția corectă, sterilizarea, izolarea cazurilor și respectarea protocoalelor sunt elemente-cheie în limitarea răspândirii infecțiilor.
„Cea mai ‘cuminte’ infecție este cea care nu apare”, a punctat aceasta.
Responsabilitate medicală și managerială
Medicul a evidențiat și rolul managementului spitalicesc în controlul infecțiilor, subliniind importanța transparenței, a analizei cauzelor și a implementării măsurilor corective.
„Avem nu doar o responsabilitate profesională, ci și una morală”, a declarat aceasta, atrăgând atenția că raportarea corectă și monitorizarea constantă a indicatorilor de siguranță sunt esențiale pentru un sistem medical funcțional.
O problemă care ne privește pe toți
În concluzie, prof. univ. dr. Diana-Loreta Păun a subliniat că rezistența la antibiotice este o criză reală, chiar dacă adesea invizibilă pentru publicul larg, și că responsabilitatea este una comună.
„Ne privește pe toți: medici, manageri, autorități și pacienți. Avem datoria să protejăm eficiența antibioticelor prin responsabilitate, educație și colaborare”, a concluzionat aceasta.
MEDIAUNO.RO publică mesajul integral transmis de prof. univ. dr. Diana-Loreta Păun:
„Vorbim astăzi despre rezistența la antibiotice, criza nevăzută a infecțiilor rezistente, vorbim despre un eveniment care abordează o temă de mare actualitate, un fenomen care evoluează tăcut cu efecte profunde asupra sănătății publice, asupra sistemelor medicale și asupra siguranției fiecărui pacient, așa cum spunea și dr. Sorin Ungureanu ceva mai devreme. Haideți să recunoaștem că antibioticele au reprezentat la momentul apariției lor una dintre cele mai mari descoperiri ale medicinei moderne și au transformat infecții severe, cândva mortale, în boli tratabile. Totuși eficiența lor este amenințată astăzi, cum spunea și antevorbitorul meu, de utilizarea excesivă, unor incorrectă sau nejustificată.
Dacă nu acționăm responsabil, riscăm să intrăm într-o eră post-antibiotică în care intervențiile chirurgicale obișnuite, tratamentele oncologice sau chiar infecțiile banale pot să devină din nou extrem de periculoase. Colegii au abordat trei teme mari pe care încerc să le ating foarte rapid: superbacteriile și infecțiile necontrolabile.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale rezistenței antimicrobiene este apariția așa numitelor superbacterii, microorganisme care nu mai răspund la tratamentele antibiotice uzuale. Aceste bacterii provoacă infecții greu de tratat cu evoluție severă și spitalizări prelungite. În spitale, riscul este și mai mare pentru că noi internăm pacienți vulnerabili, nounăscuți, vârstnici, imunosupresați, pacienți oncologici, ori infecțiile asociate a actului medical pot să devină foarte dificil de controlat când agentul patogen este multirezistent și ne confruntăm, într-adevăr, cum au spus și colegii mei infecționiști, cu germe precum stafilococus aureus rezistent la meticilină sau pseudomonas, dar în spatele acestor denumiri științifice sunt pacienți reali, sunt familii și mai ales echipe medicale care trebuie să facă fața unor decizii terapeutice rapide.
Rezistența la antibiotice nu este doar un diagnostic de laborator sau o problemă statistică, ea înseamnă tratamente care ieșuiază, complicații severe și pierderea unei resurse importante.
A doua tema este abuzul de antibiotice și întrebarea cum am ajuns aici.
Prescrierea fără indicație clară, utilizarea antibioticelor pentru infecții virale, automedicația, întreruperea prematura tratamentului, alegerea incorrectă a dozei și duratei, toate acestea sunt elemente care explică apariția rezistenței antimicrobiene. De multe ori, haideți să recunoaștem, pacienții sunt cei care ne solicită un tratament preventiv, iar uneori presiunea timpului sau teama de complicații favorizează prescrierea inutilă. În alte situații, tratamentul este început empiric și este reevaluat după ce îți apar rezultatele de laborator, pentru că nu mai ai timp să aștepți.
Adevărul este simplu, de fiecare dată când utilizăm inutil un antibiotic, slăbim puterea lui pentru viitor. Care ar fi soluțiile și strategiile de combatere? În primul rând, utilizarea rațională a antibioticelor, deci trebuie să prescriem antibiotic doar când există, indicație medicală reală, eu solicit întotdeauna infecționistul, atunci când am un caz care implică infecția, într-o doză corectă, pe o durată optimă și de câte ori este posibil, ghidați de rezultatele microbiologice, iar programele de tip antimicrobial stewardship trebuie dezvoltate în fiecare unitate sanitară.
Diagnosticul rapid și supravegherea microbiologică, prevenirea infecțiilor și cea mai cuminte infecție este cea care nu apare, ori pentru aceasta, igiena mâinilor, de care se vorbea mult pe pandemie, dar iată văd că am uitat, dezinfecția corectă, sterilizarea, izolarea cazurilor, chiar dacă de multe ori nu ai spații, utilizarea responsabilă a dispozitivelor și, bineînțeles, respectarea protocolelor de prevenție sunt importante. Educația personalului și a pacienților devine de asemenea prioritară și, nu în ultimul rând, cercetarea și inovarea. Cel puțin din cunoștințele mele, noi antibiotice pe piață, în ultima vreme, nu prea au fost frecvent puse, spre deosebire de medicațiile din alte domenii, cum ar fi, de exemplu, tratamentul obezității sau osteoporoza, dacă este să mă refer la patologiile pe care le tratez.
Este foarte importantă responsabilitatea managerială și nu vă ascund că în SUB avem ședințe permanente cu șefii de secție, ținte de directorul medical, invitați inclusiv din străinătate care ne explică ce ar trebui să facem. În calitate de șef de secție, cred că avem nu numai o responsabilitate profesională, ci, în primul rând, una morală. De altfel, este și o responsabilitate administrativă și am aflat că dacă codul cu Y nu se află pe biletul de ieșire la momentul în care pacientul face o infecție nozocomială, eu sunt cea care răspund. Transparența, analiza cauzelor, implementarea măsurilor corective și monitorizarea continuă indicatorilor de siguranță, cred că sunt elemente indispensabile unei culturi organizaționale moderne.
Rezistența la antibiotice este o criză reală, chiar dacă adesea invizibilă pentru publicul larg și poate chiar și pentru noi.
Ea nu aparține doar medicilor infecționiști sau microbiologi și mă bucur că există atâtea persoane în sală și de specialități diferite. Ne privește pe toți, clinicieni, șef de secție, manageri, asistenți medicali, autorități și pacienți. Și cred că avem datoria să protejăm eficiența antibioticelor prin responsabilitate, prin educație și mai ales prin colaborare.
Fiecare prescripție justificată, fiecare infecție prevenită și fiecare caz raportat corect reprezintă un pas înainte. Cred că viitorul medicinei depinde de deciziile pe care noi le-am luat azi și vreau să vă felicit încă o dată mediauno pentru că ați abordat această tema atât de spinoasă.”
