Conferința „Romania’s Energy Core Transformation”, parte a „Bucharest Leaders Summit: United for a Better World”, a adus în prim-plan tensiunile dintre tranziția energetică accelerată, nevoia de capacități stabile de producție și declinul industrial al României.
Evenimentul a fost moderat de Silvia Vlăsceanu, director executiv HENRO – Asociația Producătorilor de Energie Electrică, iar una dintre cele mai consistente intervenții a aparținut senatorului Antal Lóránt, președintele Comisiei pentru Energie, Infrastructură Energetică și Resurse Minerale din Senatul României.
Președintele Comisiei de Energie a criticat tendința de a pune întreaga responsabilitate asupra legislativului pentru problemele sistemului energetic și a susținut că multe dintre dificultăți provin inclusiv din lipsa de asumare administrativă și economică.
„M-am obișnuit cu acele declarații care vin întotdeauna din afara clădirii, că întotdeauna legile sunt proaste, restul este excepțional, funcțional, și noi facem întotdeauna greșelile cele mai importante. Noi nu suntem în totalitate de acord cu astfel de declarații”, a afirmat Antal Lóránt.
Acesta a susținut că, în ultimii ani, Comisia de Energie a încercat să construiască un dialog real cu industria și să răspundă solicitărilor venite din sectorul energetic.
„Am încercat să avem totuși un dialog cât se poate de constructiv cu industria și să venim cu inițiative legislative în sensul de a rezolva probleme sau de a întâmpina solicitările industriei”, a spus senatorul UDMR.
„Înverzirea accelerată s-ar putea să dăuneze sistemului energetic”
Unul dintre cele mai importante puncte ale intervenției sale a vizat ritmul tranziției energetice și efectele pe care le poate avea asupra competitivității economice.
Antal Lóránt a declarat că UDMR a avut constant o poziție rezervată față de ceea ce a numit „înverzirea accelerată”.
„Noi am spus că înverzirea accelerată s-ar putea să dăuneze sistemului energetic și nu numai sistemului energetic, ci și competitivității economice”, a afirmat acesta.
Potrivit senatorului, România are nevoie în continuare de capacități de producție „în bandă”, capabile să asigure stabilitatea sistemului energetic și susținerea marilor consumatori industriali.
„Trebuie să dăm prioritate capacității de producere de energie electrică în bandă, pentru că aceste capacități ajută industriile”, a explicat președintele Comisiei de Energie.
Declinul industrial, reflectat în consumul de energie
Antal Lóránt a atras atenția că scăderea consumului de energie electrică din România este strâns legată de închiderea platformelor industriale.
„Multe din aceste industrii astăzi sunt închise. Aceasta este și motivul pentru care consumul de energie electrică al României a scăzut mult în ultimul deceniu sau chiar ultimele decenii”, a spus acesta.
Oficialul a insistat că investițiile în sectorul energetic trebuie corelate cu o strategie economică și industrială coerentă.
„Unde este consum de energie electrică non-casnic sau există consum de gaz natural ori unde este în creștere acest consum, acolo avem o economie funcțională și o economie sănătoasă”, a declarat senatorul.
Acesta a avertizat că simpla dezvoltare de capacități regenerabile nu garantează automat dezvoltarea economică.
„Noi tot putem să producem energie electrică. Dacă nu o să avem cui să vindem energia, iar acea ipoteză cum că am putea să exportăm energia poate să fie și adevărată, dar poate să fie și utopistică”, a afirmat Antal Lóránt.
Critici privind scoaterea din funcțiune a capacităților energetice
Președintele Comisiei de Energie a vorbit și despre eliminarea accelerată a unor capacități de producție energetică, fără existența unor alternative funcționale.
„În ultimii ani s-au scos din funcțiune undeva la 6.000 MW capacitate de producție”, a spus acesta.
În acest context, senatorul a explicat că Parlamentul a introdus obligația ca Dispeceratul Energetic Național să avizeze închiderea oricărei capacități de producție.
„Am introdus în lege că fără avizul DEN să nu se mai poată scoate niciun punct de producție de energie electrică”, a precizat Antal Lóránt.
Acesta a subliniat că România ar fi fost într-o poziție mult mai bună dacă proiectele de la Iernut și Mintia ar fi fost deja operaționale.
„Astăzi, dacă am avea cei 430 MW de la Iernut și 1.700 MW de la Mintia, am fi într-o situație optimă”, a declarat senatorul.
Bruxelles-ul și angajamentele asumate de România
Antal Lóránt a abordat și relația României cu instituțiile europene în procesul de tranziție energetică, afirmând că multe dintre obligațiile actuale au fost asumate chiar de statul român.
„Avem acel obicei de a spune că așa a vrut Bruxelles-ul sau așa a avut directiva. România, când a făcut aceste negocieri privind tranziția energetică, și-a asumat benevol niște acțiuni privind sistemul energetic național”, a afirmat acesta.
Senatorul a menționat că miniștrii Sebastian Burduja și Bogdan Ivan au încercat ulterior să obțină prorogări pentru termenele de eliminare a capacităților pe cărbune.
„Bogdan Ivan a insistat pe aceste chestiuni și România a obținut, până la urmă, niște prorogări de termene de scoatere de capacități de acest gen”, a spus Antal Lóránt.
În final, președintele Comisiei de Energie a reiterat că România trebuie să evite dezechilibrul dintre închiderea vechilor capacități și construirea unor surse noi de producție.
„Dacă scoți o capacitate de producție din vari motive, ești obligat să pui ceva în loc, cel puțin pentru acel interes de a ține echilibrul dintre capacitatea de producție și capacitatea de consum a unui stat”, a concluzionat senatorul Antal Lóránt.
MEDIAUNO.RO redă mesajul integral transmis de senatorul Antal Lóránt, președintele Comisiei pentru Energie, Infrastructură Energetică și Resurse Minerale din Senatul României:
„Acum, fiind la doilea mandat de președinte acestei comisii, m-am obișnuit cu acele declarații care vin întotdeauna din afara clădirii, că întotdeauna legile sunt proaste, restul este excepțional, funcțional, și noi facem întotdeauna greșelile cele mai importante. Primiteți-mă acum ca și un reprezentant a politicului aici din interior, din casă, să vă spun că noi nu suntem în totalitate de acord cu astfel de declarații, ce mai degrabă spunem că de multe ori este mai ușor să pui vina pe legislativ, că acolo sunt foarte mulți și nu poți să pui mâna pe cineva, decât să vezi problema din ograda ta și să o rezolvi. Acum, în ultimii ani, noi ceea ce am încercat, și aici trebuie să menționez și pe domnul președinte Bende, președintele Comisiei de Industrie și Servicii, ceea ce am încercat să avem totuși un dialog cât se poate de constructiv cu industria și să venim cu inițiative legislative în sensul de a rezolva probleme sau de a întâmpina solicitările industriei.
Eu nu cred că am reușit să venim cu inițiative bune și inițiative constructive, chiar și în spiritul, să zicem așa, tranziției energetice, unde trebuie să fac mențiunea că, cel puțin din perspectiva partidului pe care îl reprezint, UDMR, noi privind tranziția energetică am avut o poziție foarte fermă dintotdeauna și am spus că înverzirea accelerată s-ar putea să dăuneze sistemului energetic și nu numai sistemul energetic, ci și competitivității economice. Noi am susținut tranziția energetică, dar am spus întotdeauna și la nivel de declarații că trebuie făcută această tranziție cu foarte mare calm și să dăm prioritate capacității de producere de energie electrică în bandă, pentru că aceste capacități de producere de energie electrică în bandă ajută industriile. Din păcate, generalist vorbim despre industrii.
Multe din aceste industrii astăzi sunt închise. Aceasta este și motivul pentru care consumul de energie electrică a României a scăzut mult în ultimul deceniu sau chiar ultimele decenii, pentru că multe platforme industriale, adică consumatori non-casnici, au ieșit de pe piață. Deci noi când vorbim despre investiții în domeniul energetic, atunci întotdeauna punem în paranteză și acea obligativitate a statului, pe care încă nu și l-a respectat, să facă și o strategie industrială sau o strategie economică.
Eu de foarte multe ori vorbesc despre acea definiție prin care spunem că starea economică a unui stat se reflectează practic în consumul de energie. Adică unde este consum de energie electrică non-casnic sau există consum de gaz natural sau unde este în creștere acest consum, acolo avem o economie funcțională și o economie sănătoasă. Iar în România, din păcate, cum v-am mai spus, foarte multe capacități industriale au fost oprite, ceea ce se reflectă și în oglinda economică a țării.
În ultima perioadă din nou a redevenit un subiect important aceste ATR-uri de 80.000 MW și am înțeles că din această cauză este foarte scumpă energia electrică. Aici totuși aș vrea să fac acea precizare că nu pot să fiu cu totul de acord cu această declarație.
Tot așa, din această clădire vă spun că la nivelul anului 2023 în Comisia de Energie am convocat toți actorii Transelectrica, ANR, companii de distribuție în ceea ce privește procesul de emitere a ATR-urilor. La vremea respectivă erau ATR-uri emise undeva 35.000 MW și am lucrat la o inițiativă legislativă care avea în vedere introducerea modelului din Spania, adică să încercăm să eliminăm așazi și speculanți care astăzi, sau mă rog, acum câțiva ani cu 10.000, 15.000, 12.000, 20.000 de euro putea să scoată un ATR pentru o capacitate mai mică. Dar eu cred că între timp aceste lucruri s-au rezolvat pentru că cadrul legislativ totuși există și, după cunoștințele mele, existența unui ATR nu poate să reziste mai mult de 24 de luni dacă tu nu ești în stare să faci nimic cu acel proiect, pentru că, într-un fel, ești condiționat de niște pași importanți cu emiterea autorizației de construcție, cu semnarea contractului de racordare, adică aici sunt niște termene foarte clare.
Până la urmă, mai mult de 24 de luni nu poți ține un ATR. Iar într-o altă ordine de idei, și cu asta chiar am încheiat, mai mult ar trebui să vorbim despre consumatori, sau necesitatea consumatorilor, mai ales industriali, pentru cei care să facem investițiile în capacități de producere. Până la urmă, noi tot putem să producem energie electrică dacă nu o să avem cui să vindem energia, iar acea ipoteză cum că am putea să exportăm energia poate să fie și adevărată, dar poate să fie și utopistică, pentru că nu suntem noi o insulă care investim numai noi în capacități de producere de energie regenerabilă și nimeni altul nu face asta.
Cum plecăm spre vestul Europei, toate statele fac investiții în capacități de producere din resurse regenerabile, adică la un moment dat o să fie energie electrică în piață și mai degrabă ar trebui să ne focosăm pe România, unde să facem investiții în capacități industriale sau să repornim anumite ramuri industriale pentru a facilita creșterea consumului de energie electrică.
Poziția noastră, cum am spus și la începutul intervenției mele, poziția noastră, și acum mă refer strict la UDMR, a fost întotdeauna că scoaterea acestor capacități de produce de energie electrică trebuie să facem în condiții în care, în acel moment, când am scos-o din funcțiune, am pus ceva în loc. La acest capitol, România, într-adevăr, a avut și are niște întârzieri, dar totuși vreau să vă spun următoarea chestiune. Tot prin Parlament am reușit să introducem în o inițiativă legislativă acea obligativitate a DEN, a Dispeceratului Energetic National, ca fără ei, fără avizul lor, să nu se poată scoate nici un kilowatt-ora capacitate de producție în energie electrică, pentru că am văzut și am știut și noi acele date că în ultimii ani s-a scos din funcțiune undeva 6.000 megawatts capacitate de producție și atunci am introdus în lege că fără DEN, avizul DEN, să nu se mai poată scoate niciun punct de producție de energie electrică.
Acuma dumneavoastră aveți dreptate că ar fi trebuit să existe capacități să înlocuiască aceste 6.000 de megawatts. Noi am insistat, intențiile statului practic a fost să fac acea investiție la Iernut pentru 430 de megawatts, din păcate nici astăzi funcțional, dar acolo vreau să vă fac observația că până la urmă era o lipsă de curaj și de asumare, pentru că în momentul când s-a aflat că firma spaniol are probleme, dacă nu mă înșel aproape un an s-a stat să se găsească soluția legală, cum să poată să dea contractul mai departe la subantreprenori sau alți actori din piață. Deci, iarăși, avem mintea în care exista o speranță mare, acum am înțeles că și Mintia are întârzieri de a intra în piață pentru că, dar vă dați seama, nu mai putem să vorbim despre ce ar fi fost dacă a fi fost nu știu cum.
Astăzi, dacă am avea cei 430 de megawatt zirnuri și 1700 de megawatt Mintia, am fi într-o situație optimă. Dar, încă o dată, părerea mea de înverzire excesivă este una clară. Noi am susținut întotdeauna susținerea capacităților de producere de energie electrică în bandă și am susținut întotdeauna că dacă scoți o capacitate de producție din vari motive, ești obligat să pui ceva în loc, cel puțin pentru acel interes de a ține echilibru de capacitate de producție și capacitatea de consum a unui stat.
Când am observat că se merge cu scoaterea din funcțiune a capacităților într-un ritm alert, atunci noi am considerat că trebuie să… și bineînțeles, printr-un dialog cu DEN-ul, am considerat că este important ca în lege să-i dăm o mână de ajutor DEN-ului, că, până la urmă, ei sunt cei care răspund de echilibrarea sistemului și de siguranța sistemului energetic național. Și atunci am introdus în lege acel amendament prin care am spus că fără avizul DEN să nu se mai poată să scoată nicio capacitate de producere de energie electrică. Și acel aviz DEN-ul se dă și în ziua de azi.
Plus încă două chestii, ca să fiu corect politic, până la urmă. A început Sebastian Burduja, el era primul ministru care s-a dus la Bruxelles și a început să insiste pe subiectul ca să proroge niște termene de phase-out pentru capacitățile bazate pe cărbune. După care a venit Bogdan Ivan și a insistat pe aceste chestii și a obținut România, până la urmă, niște prorogări de termene de scoatere de capacități de acest gen.
Dar aici, mare atenție, pentru că avem acel obicei de a spune că așa a vrut Bruxelles-ul sau așa a avut directiva, sau așa ne-au spus. La vremea respectivă, și aceasta este un adevăr pe care trebuie să ne-o asumăm până la urmă, România, când a făcut aceste negocieri privind tranziția energetică, România și-a asumat, benevol, niște acțiuni privind sistemul energetic național. Și, bineînțeles, Comisia de foarte multe ori spune, păi voi v-ați asumat.”
