Activităţile din zona rezoluţiei bancare au o importanţă strategică pentru pregătirea aderării la Uniunea Bancară şi convergenţa spre zona euro, susţine prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Leonardo Badea.
„Din punctul meu de vedere, în România, activităţile din zona rezoluţiei bancare au o importanţă strategică pentru pregătirea aderării la Uniunea Bancară şi convergenţa spre zona euro. Deşi, în prezent, România nu este membră a Uniunii Bancare, funcţia de rezoluţie bancară a Băncii Naţionale a României nu poate fi considerată o activitate izolată de dimensiunea europeană. Dimpotrivă, ea trebuie înţeleasă şi exercitată în strânsă legătură cu obiectivul strategic pe termen lung al aderării României la zona euro şi, ca pas premergător necesar, al participării la Uniunea Bancară. Adoptarea monedei unice presupune, în stadiul actual al arhitecturii europene, şi aderarea la Uniunea Bancară. Aceasta înseamnă că gradul de pregătire al autorităţilor naţionale – ca şi cel al instituţiilor de credit – pentru funcţionarea în cadrul Uniunii Bancare devine un criteriu implicit şi de substanţă al convergenţei spre zona euro. Din această perspectivă, consolidarea continuă a capacităţii de rezoluţie a Băncii Naţionale a României capătă o semnificaţie care depăşeşte gestionarea riscurilor în orizontul imediat”, a scris Leonardo Badea, în articolul „Rolul cadrului de rezoluţie bancară pentru drumul României către zona euro”.
Potrivit acestuia, elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie pentru instituţiile de credit cu activitate în România, evaluarea posibilităţii de soluţionare, respectiv a credibilităţii şi fezabilităţii măsurilor incluse în planurile de rezoluţie, calibrarea cerinţelor MREL şi construirea expertizei instituţionale necesare pentru a opera în cadrul mecanismelor europene reprezintă, într-adevăr, instrumente de prevenire a crizelor, dar şi investiţii în capacitatea instituţională necesară pentru integrarea deplină în arhitectura financiară europeană.
„În egală măsură, participarea activă a BNR în colegiile de rezoluţie şi în structurile de cooperare europeană, relaţia de lucru permanentă cu Single Resolution Board – Comitetul Unic de Rezoluţie, în contextul deciziilor comune pentru grupurile bancare cu prezenţă în România, precum şi utilizarea, ca bune practici, a standardelor şi metodologiilor SRB (Single Resolution Board) contribuie la consolidarea noastră instituţională în raport cu cadrul Uniunii Bancare. Aceasta presupune eforturi constante de aliniere a practicilor, investiţii în capacitate analitică şi în resurse umane şi o viziune instituţională clară cu privire la direcţia de convergenţă. Aşa cum ştim şi discutăm adesea între noi, obiectivul strategic al aderării la zona euro presupune nu doar îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, de care suntem, din păcate, încă departe, ci şi construirea, între timp, a unor infrastructuri de supraveghere şi gestionare a riscurilor financiare care să fie pe deplin compatibile şi credibile în cadrul Uniunii Bancare. Funcţia de rezoluţie este parte integrantă a acestei infrastructuri”, a afirmat Leonardo Badea.
El menţionează că Banca Naţională a României, prin Direcţia de Rezoluţie Bancară, a continuat atât demersurile de planificare a rezoluţiei şi eforturile de operaţionalizare, cât şi consolidarea relaţiilor de colaborare cu autorităţile de rezoluţie din alte state membre, precum şi cu instituţiile şi forurile europene cu atribuţii în domeniu, în vederea asigurării unei implementări unitare şi armonizate a cadrului de reglementare.
În plus, anul curent marchează debutul unei noi etape a acestui parcurs – cea a validării, prin testare, a capacităţilor instituţionale consolidate în perioada anterioară. Această nouă perspectivă reprezintă o evoluţie normală şi cristalizează un obiectiv întemeiat al autorităţilor de rezoluţie europene, acela de a se asigura că băncile pot fi soluţionabile nu doar teoretic, ci şi în practică.
În acest scop, în România, la fel ca în celelalte state membre UE, au fost elaborate programe multianuale de testare pentru acele bănci pentru care strategia de soluţionare identificată în plan este rezoluţia, un demers menit să asigure o abordare coerentă, graduală şi riguroasă a procesului de verificare a capacităţilor de soluţionare dezvoltate până în prezent.
„Una dintre dimensiunile esenţiale ale rezoluţiei bancare o reprezintă finanţarea, unde prima linie de apărare o constituie resursele pentru absorbţia pierderilor şi recapitalizare, sau aşa cum este cunoscut – MREL (Minimum Requirement for Own Funds and Eligible Liabilities). Asigurarea şi menţinerea de către instituţiile de credit a unui nivel corespunzător al acestor resurse constituie obiective centrale ale autorităţii de rezoluţie. Sectorul bancar din România a ajuns într-o etapă de maturitate şi în ceea ce priveşte emiterea şi gestionarea resurselor MREL. De asemenea, în această perioadă s-a intensificat şi activitatea de solicitare de permisiuni pentru reducerea sau înlocuirea instrumentelor eligibile (aşa-numitul regim al permisiunilor). În cadrul mecanismului de finanţare a rezoluţiei, resursele MREL sunt completate de Fondul de Rezoluţie Bancară, care are scopul de a asigura un nivel suplimentar de susţinere financiară acolo unde resursele instituţiei de credit s-ar dovedi insuficiente într-un caz de rezoluţie (desigur, în limitele trasate de cadrul legal). Resursele Fondului de Rezoluţie din România au atins nivelul-ţintă de cel puţin 1% din depozitele acoperite la nivel de sector bancar, motiv pentru care băncile au fost deja informate că, în anul curent, BNR nu va colecta contribuţii la Fondul de Rezoluţie”, arată Leonardo Badea.
El precizează că autoritatea de rezoluţie şi autoritatea de supraveghere, deşi, conform prevederilor legale, sunt independente operaţional, nu acţionează în izolare una faţă de cealaltă.
Structurile care îndeplinesc funcţiile de rezoluţie şi de supraveghere în BNR se consultă permanent în activitatea lor, în linie cu mandatele specifice, pe subiecte care includ: planificarea rezoluţiei pentru instituţiile de credit din aria de responsabilitate a BNR, determinarea cerinţelor MREL şi, mai nou, acordarea de permisiuni către instituţiile de credit pentru reducerea sau înlocuirea datoriilor eligibile.
„Un element important al cooperării dintre structurile de supraveghere şi de rezoluţie l-a constituit participarea la exerciţiul de simulare a unei acţiuni de rezoluţie organizat recent de Financial Stability Institute, la care au participat Banca Centrală Europeană SSM (Single Supervisory Mechanism), Comisia Europeană, Single Resolution Board, Banca Naţională a Austriei, Financial Market Authority din Austria, Banca Naţională a Ungariei şi autorităţile din Bosnia şi Herţegovina. Exerciţiul a vizat soluţionarea unei instituţii de credit fictive dintr-un stat membru al Uniunii Bancare, cu subsidiare semnificative în două state membre non-Banking Union şi într-o ţară din afara Uniunii Europene. Pentru România, din fericire, succesul în domeniul rezoluţiei bancare nu se contabilizează în numărul de crize gestionate prin mecanismul rezoluţiei, ci mai ales în cele care nu au avut loc. Acest tip de succes – greu perceptibil prin natura sa, dar cu atât mai valoros – este rezultatul unui efort comun şi al unei responsabilităţi împărtăşite între instituţiile sectorului bancar şi autorităţile cu rol de reglementare, supraveghere, rezoluţie sau macroprudenţial. Într-un mediu economic şi financiar caracterizat de transformări rapide şi de incertitudini persistente, consolidarea continuă a capacităţii de prevenţie, intervenţie şi coordonare instituţională rămâne esenţială pentru menţinerea încrederii în sistemul financiar şi pentru întărirea rezilienţei acestuia pe termen lung”, a mai scris Leonardo Badea.
