Abordarea eronată a Autorităţii pentru Reformă Feroviară (ARF) din lunile anterioare, sub conducerea fostului preşedinte Mihai Barbu, privind acordarea compensaţiei pentru serviciul prestat de CFR Călători, a condus practic ca în prezent situaţia din sistemul feroviar să fie foarte aproape de înregistrarea unui blocaj, susţin reprezentanţii companiei, într-un comunicat.
„Perpetuarea de către ARF a unui sistem defectuos de subcompensare şi de neplată a facilităţilor de călătorie acordate diverselor categorii de călători a condus la înregistrarea forţată de datorii ale CFR Călători care afectează întreg sistemul feroviar şi pe prestatorii de servicii. Astfel, ultima valoare a compensaţiei acordate către CFR Călători a fost de 84 milioane lei aferente lunii noiembrie, insuficientă obligaţiilor de plată lunare ale CFR Călători în cuantum de 360 milioane lei”, se arată în comunicatul operatorului naţional de transport feroviar de călători.
În ceea ce priveşte restanţele pentru facilităţile de călătorie acordate diverselor categorii sociale, CFR Călători are de încasat 110 milioane lei pentru care au fost efectuate demersurile necesare alocării acestor sume, împreună cu Autoritatea de Reformă Feroviară şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
„Avem convingerea că, urmare a discuţiilor purtate în prezent cu conducerea Autorităţii de Reformă Feroviară şi a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi a concluziilor care s-au desprins urmare a acestor analize, acest încă posibil blocaj va fi depăşit, prin aplicarea, în stabilirea compensaţiei, a principiului care guvernează serviciul public în corelaţie cu prevederile legislative incidente şi cu principiile concurenţiale. Desigur, acest prezumtiv blocaj poate fi evitat în condiţiile în care fiecare actor din sistemul feroviar va respecta legislaţia în vigoare, inclusiv Codul Muncii, şi va prioritiza plata salariilor propriilor angajaţi”, spun reprezentanţii CFR Călători.
Aceştia subliniază că „serviciul public reprezintă acel serviciu pe care nimeni nu l-ar presta dacă nu ar fi compensat, compensaţia fiind o necesitate atât timp cât cel care comandă serviciul, respectiv statul, prin intermediul autorităţilor cu atribuţii în domeniu, impune şi un plafon maxim al tarifelor pentru legitimaţiile de călătorie, mult sub costurile reale suportate de operator, ca o modalitate de susţinere a mobilităţii persoanelor şi pentru a răspunde unor necesităţii ale societăţii”.
